10.000 de kilometri intr-o luna – Cu Papucii prin Desert-

Nu e vorba despre Raliul Paris-Dakar, ci despre un raid umanitar organizat de Academia Catavencu, tura unde am fost aleasa pe post de pilot fiind una destinata exclusiv ”doamnelor”. Aventurile au fost prea multe si prea savuroase, nu stiu cu ce as putea incepe. De la noptile petrecute in mijlocul desertului, adapostite in cort de furtuna de nisip sau de la pilotarea Daciei Papuc pe plaja, in ritmul serpuit al valurilor? A fost mai mult decat un raid, a fost cea mai intensa aventura a vietii mele, cel putin pana acum. Nu pot uita chipurile arse de soare ale acelor copii frumosi ai dunelor, care chiar daca nu au apa sa bea, nu intind mana sa cerseasca. E de ajuns sa te uiti in ochii lor si sa intelegi totul. Cand vei ajunge inapoi acasa, nu vei mai arunca vreodata nici o bucatica de mancare si nu vei mai lasa in pahar nici o picatura de apa. In Senegal am testat pentru prima data spaghetele negre de sepie si tot acolo mi-am impletit in premiera dreadlocks. Nu pot uita mancarea gatita la ceaun, la foc de tabara, in mijlocul desertului sau momentul magic cand dunele din departare mi-au aparut la orizont plutind in apa. ”Fata Morgana” exista, va spun! N-am fost ceruta de atatea ori de nevasta intr-un timp atat de scurt decat acolo, in jurul Lacului Rose. As fi primit zestre buna, turme de capre sau taraba la bazar.

 

Africa m-a invatat ce inseamna prietenia, camaraderia pura, cum doar in carti citisem. Ce inseamna increderea, determinarea, ambitia, sinceritatea, bunatatea. Am inteles ca lumea nu se invarte in jurul meu. Am inteles ca Universul este atat de divers, ca lumea in care traim este atat de colorata, ca poti zambi cand n-ai un ban in buzunar sau pantofi in picioare. Ca poti fi fericit cu atat de putin.

 

Cei 7 ”Papuci” au ajuns cu bine la destinatie, in Dakar, la Directia de Educatie Supravegheata, iar Diploma de Merit pentru Servicii aduse Umanitatii in Situatii de Risc din partea statului Senegal este pentru mine cea mai importanta distinctie cu care am fost onorata pana acum. Copiii care se vor bucura de ”Papuci” ne-au ajutat sa ajungem inapoi acasa, construindu-ne cu mainile lor avioane. Mai mici, dar mai valoroase pentru suflet. In Senegal, cu cat saracia este mai adanca, cu atat inima este mai mare!

 

Fii primul care isi spune parerea!

Posteaza un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.