Pe carari mai putin umblate- pe apa, sub apa, la pas prin Indonezia

Cu cat destinatia este mai departe, cu atat e mai frumoasa! Nu e doar o vorba, e testat. Am schimbat 3 avioane si nu-mai-stiu-cate barci pentru a ajunge. Nu in Bali, pentru a evita  hoardele de turisti, asa ca traseul a fost: Denpasar – Nusa-Lembongan- Lombok, iar destinatia finala- 3 insulite de vis, paradisiace de-a dreptul: Gili Trawangan, Gili Meno si Gili Air.

 

Abia am asteptat sa ies din Denpasarul poluat, aglomerat si zgomotos, pentru cateva ore de liniste, in compania maimutelor Macaq ce salasluiesc in Templul Uluwatu, un templu hindus ridicat pe o stanca peste mare. Peisajul iti taie respiratia, dar te sfatuiesc sa nu te pierzi cu totul in admiratie, pentru ca atat asteapta micile hotomaneJ  Din Sanur am luat o barca rapida pana in Nusa Lembongan, direct pana pe plaja Mushroom Beach, retrasa, sfioasa si extrem de frumoasaJ  Aici am gasit linistea dupa care tanjeam de atata timp, am descoperit calmul si prietenia neconditionata a localnicilor. Parca timpul a stat pe loc si nu-ti ramane decat sa te opresti si sa inmagazinezi bucurie, calm, frumos, armonie. Cu un scuter vizitezi toata insula si iti delectezi papilele gustative cu cele mai diverse retete traditionale.

 

Urmatoarea insula, Lombok- oameni la fel de primitori, asadar noi prieteni, noi locuri descoperite, sate sarace, copii veseli in picioarele goale, cascade impresionante, foarte mult verde, culturi de ceai si cacao. Natura bogata, nici un bloc, putine masini, exact ce cautam. Dupa cateva zile savurate in Lombok, iata si ultima parte a calatoriei indoneziene, cele 3 insule pierdute in imensitatea Oceanului Indian: Gili Trawangan, Gili Meno si Gili Air. Aici, stop joc, am ajuns direct in Paradis! Natura pura, aproape neatinsa de mana omului, un albastru-turquiose splendid in cer si in apa , broaste testoase enorme in libertate, pesti de n-ai intalnit vreodata, in toate culorile curcubeului. Stiu ca e greu de crezut, dar aici nu exista masini. Te poti deplasa doar la pas, inot, cu bicicleta sau cu barca.

 

Serenitatea, perfectiunea naturii, prietenia sincera a oamenilor locului nu le voi uita vreodata. Au ramas bine intiparite in suflet. Un taram atins atat de putin de civilizatie are sanse sa-si pastreze spiritul liber!

 

Fii primul care isi spune parerea!

Posteaza un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.