M-a așteptat pe scările avionului, după aterizarea cu inima cât o furnică, pe pista lipită de luciul Mediteranei. A vrut să mă impresioneze, este evident! Numele lui este Mistral, este rece și puternic, dacă se enervează suflă și cu 90 km./oră de-a lungul coastei mediterane. Dar face bine climatului din Provence, aducând cer senin și apă clară și proaspătă în mare. Nu își arată puterile decât câteva zile, de obicei iarna și primăvara.

Am ajuns cu bine în șarmantul apartament din arondismentul 7, unde ne-am simțit ca niște adevărați marseillezi timp de o săptămână. Ne-am acomodat rapid cu baghetele și croissantele fragede de la colț, cu fructele și legumele de la aprozar, vândute de o bunicuță extrem de cochetă și amabilă. Prima plimbare- drept pe Avenue Pasteur și iată-ne la Palais du Pharo și grădina ce îl străjuiește, de unde se întinde o panoramă superbă asupra Vechiului Port, Fortului St. Jean și Muzeului MUCEM.

Palais du Pharo, construit în 1858 de Napoleon al III-lea pentru soția sa, ultima împărăteasă a Franței, Eugenie de Montijo, este folosit acum ca centru de conferințe și evenimente și tot aici se țin cursurile Universității Aix-Marseille. În fața Palatului se înalță un monument impunător dedicat eroilor și victimelor mării. Priveliștea îți taie respirația, mai ales dacă ai noroc de vreme bună. Acum am înțeles de ce lumina din Provence este unică. Nu se poate explica, se poate doar trăi.

Din Vieux Port, punctul central de interes al turiștilor, te sui în trenulețul albastru care te plimbă de-a lungul coastei până sus, sus, la semeața Notre Dame de la Garde, cea care ocrotește Marsilia și pe locuitorii săi de la peste 149 de metri. Construcția ei a început în 1852 și a durat 21  de ani, fiind ridicată în stilul romano-bizantin: o biserică- criptă jos, realizată în stilul romanic și biserica de sus, în stilul neo-bizantin, decorată cu mozaic. Și de aici, priveliștea este uluitoare!

La doi pași de apartament, marea!  Plaja Catalanilor este mică, dar cu un farmec aparte, așa că anul acesta am reluat tradiția de 1 mai. Și nu la orice mare, ci la Mediterană! De la Plaja Catalanilor pornești la pas pe faleză, de-a lungul Cornișei Kennedy, cu un popas la Vallon des Auffes, vechiul port pescăresc. Acest mic paradis al pescarilor găzduiește 50 de căsuțe de pescari și bărci tradiționale de pescuit. Numele vine de la o plantă, ”auffe”, din care se făceau frânghii pentru bărci și năvoduri.

Multă verdeață în Marsilia, așa că ai de unde alege parcuri care de care mai minunate. Noi am ales Parc Borely, întins pe 17 hectare, construit în secolul 17 . Aici dispare zarva orașului, se mai aud doar albatroșii, rațele, păunii și câte o vidră curioasă iese din lac să te privească.